De la Traian la „biserica lui Adam”

Monumentul de la Adamclisi

Monument funerar din Algeria

 „Tropaeum Traiani este un monument triumfal roman în Adamclisi, județul Constanța, ridicat în cinstea împăratului roman Traian între anii 106-109 d.Hr. pentru a comemora victoria romanilor asupra dacilor în anul 102 d.Hr.”, scrie Wikipedia. Ceva nu se potriveşte în povestea asta... Primul război dintre daci şi romani s-a încheiat cu bătălia de la Tapae, localitate din Banat, deci fără nici o legătură cu Dobrogea. În acelaşi timp, se susţine că în cel de-al doilea război daco-roman ar fi fost, prin 106 d. Cr., o bătălie în zona Adamclisi şi o alta la Sarmisegetuza, adică la vreo 700 km distanţă una de cealaltă. Combatanţii trebuie să se fi alergat deloc neglijabil, mai mult decât au luptat, conform acestor surse relativ oficiale. Dacă în primul război, Traian a trecut Dunărea pe un pod de vase, în cel de-al doilea e clar că a traversat-o pe podul construit de Apollodor din Damasc. Şi atunci ce a căutat Traian în Dobrogea, când cartierul general al dacilor era la cca. 100 km de pod? A mers el până acolo ca să se bată cu Decebal, cel care era în capitala dacă, pentru ca apoi, atât el, cât şi Decebal să mai dea o fugă înapoi și pentru ca ultimul să se lase asediat de armata romană, la Sarmisegetuza? Nu e hilar? Ba da, dar şi o dovadă de superficialitate, pentru că în Dobrogea nu erau daci, nici geţi, ci triburi tracice, cel mai probabil înrudite cu dacii şi geţii, dar populaţia majoritară erau grecii. Aşa-numita „unificare a triburilor dacice” era, de fapt, o alianţă conjuncturală a triburilor daco-getice care se organizau astfel pentru a trece Dunărea în scop de jaf, aşa cum menţionează multe surse antice, ignorate de cei mai mulţi istorici moderni.

„Ansamblul din care făcea parte monumentul, mai cuprindea un altar funerar, pe ai cărui pereți se aflau înscrise numele celor aproximativ 3.800 de soldați romani căzuți probabil în lupta de la Adamclisi, și de asemena un mausoleu, cu trei ziduri concentrice, în care se pare că a fost înmormântat comandantul (praefectus castrorum), care, cu prețul vieții sale, a decis victoria din anul 102”, continuă povestea Wikipedia... Textul e inexact, fantezist şi relativizant. „Probabil” şi „se pare” nu pot susţine argumente istorice serioase, ci doar legende istorice. Să mai spunem că victoria din 102, de la Tapae, putea fi determinată de un „praefectus castrorum” (dar care castru îl găzduia?), chiar cu preţul vieţii, dar el nu putea fi dus din Banat, pentru a fi înmormântat în Dobrogea, mai ales la 4 ani după moarte. Cea mai hazoasă idee este aceea conform căreia numele a 3800 de soldaţi ar fi fost trecute undeva. Cine, pe atunci, cunoştea numele soldaţilor romani şi în ce loc din fostul Imperiu roman mai există o astfel de înşiruire? Puteau ele să apară într-un monument dedicat, chipurile, lui Traian?! Împăratul şi soldaţii - omagiaţi împreună? Nici vorbă!

„Monumentul, în varianta în care a fost reconstituit de către arheologi, este alcătuit dintr-un soclu cilindric, care are la bază mai multe rânduri de trepte circulare, iar la partea superioară un acoperiș conic, cu solzi pe rânduri concentrice de piatră, din mijlocul căruia se ridică suprastructura hexagonală. La partea superioară se află trofeul bifacial, înalt de 10,75 m, înfățișând o armură cu patru scuturi cilindrice”, mai spune Wikipedia, continuând fanteziile. Păi, în tot Imperiul nu s-a pomenit o singură construcţie cilindrică, excepţie făcând columnele, dar ele nu sunt edificii. „Bomboana pe colivă” e „trofeul bifacial”, sub forma unei statui nonfigurative, iarăşi ceva de negăsit pe toată durata existenţei Imperiului roman. Când turcii au ocupat Dobrogea, au numit monumentul „Adam klisi” – „biserica lui Adam”, deci ei erau conştienţi că vechimea lui este cu mult mai mare decât cea care în mod nefericit îi este conferită azi.